305.

Tăcerea e ca o pecete pe un abis.

 

306.

Cerul e adăpostul meu; - ce importantă are dacă e singurul?

 

307.

A vorbi de rău despre oameni ne deprinde să-L defăimăm pe Dumnezeu; - dar, dealtfel, înseamnă că deja Îl defăimăm pe Dumnezeu.

 

308.

A ne ignora unii pe alții e o mare greșeală; a ne ascunde unii de alții e un mare păcat; a ne despărți unii de alții e o crimă.

309.

Cele mai mari evenimente nu le putem străbate decât în sensul în care ele sunt, cel mai mult, mici.

 

310.

Conflictul dintre săracul cel rău și bogatul cel rău, trista și aproape singura poveste ce există de prea mult timp și la prea multe societăți.

 

311.

Tristețea privirii noastre în noi și în jurul nostru;
Văzând cât de bine se face răul și cât de rău se face binele.

 

PageSpeed http://www.odgon.ro
Positive SSL